Priveam prin fereastra dintre mine și viață,
dincolo de geamul ei se petrecea o poveste
în care erai și tu
atât de tandru, atât de aproape...
decorul era ca într-un vis frumos
care poate ar fi continuat la nesfârșit
ori până la happy-end,
dacă n-aș fi făcut imprudența de-a o deschide,
imaginându-mi că te pot atinge;
dar vraja s-a destrămat odată cu aerul rece al dimineții.
Părea că lumea își schimbase culoarea,
Pământul - sensul de rotație,
dar nu! soarele se afla la locul lui;
doar patetica asta de inimă rătăcește, de-atunci,
pe la ferestre interzise.
Slobozia, 15 februarie 2016