Ca un dans pe care nu l-ai dansat niciodată,
viața valsează lăsându-te doi pași în urmă,
alergând mereu după ceva ce ai dori să ți se-ntâmple;
timp în care ninsori se-aștern peste vise,
cortine cad peste zilele din urmă
și tu, rătăcind de pe-o scenă pe alta,
încercând să afli al cui rol îl joci,
ca un dans pe care nu l-ai dansat niciodată,
dar care îți revine obsesiv
scormonindu-ți prin gânduri,
prin singura inimă
de-atâtea ori îmbătată
cu apă rece.
Slobozia, 22 februarie 2016