Străbați câmpia într-o vară toridă
pe urmele inocenței de demult;
e vremea seceratului la orz
dar ochilor tăi li se-arată lanul încă verde
în care te afundai la cules de mușețel,
spicele înalte până la gât,
departe la șosea Fata Morgana,
dincolo de ea apa Ialomiței - tărâmul interzis
în care nu te-avântai niciodată
îți amintești că acesta e satul
cu troițe la fiecare colț de stradă,
cu biserica din scânduri coborâtă din munți,
cu mirosul crinilor ademenitor.
Bat clopotele a sărbătoare,
dangătul lor aduce cu statornicia;
un gând fugar: nici acum n-ai aflat
dacă numele de strada Duzilor vine de la arbori
sau de la oameni
și-ți spui deghizând o lacrimă în boabă de rouă
că-ntotdeauna ceva se schimbă, ceva rămâne la fel.
Slobozia, 20 iunie 2016