Ce-mi bate-n inimă din nou,
S-au comprimat spațiul și timpul
Și, de departe, un ecou
Al unui cântec de iubire
Ce n-a mai fost, ce parc-ar fi,
Ce bântuie prin amintire,
Conjugă verbul „a iubi”.
Privesc ce necuprinsă-i zarea,
Ascult un cântec de vestale
Și buzele-mi sărută marea
Care-a scăldat tălpile tale.
Slobozia, 09 iulie 2016