Jurnal de risipită
14 septembrie 2016, Ziua Crucii. După încheierea zilei de muncă, dau zor să ajung la București, unde am întâlnire cu Daniela Șontică, la Radio Trinitas, pentru o înregistrare. Strada Sfânta Ecaterina e frumoasă, precum trebuie să fi fost și Sfânta al cărei nume îl poartă. E liniște, e vegetație și parcă n-ai fi în București. Îmi spun cu regret că n-am mai fost niciodată în locul acela. Știam că ar trebui să fie și două magnolii, dar nu le-am văzut și am uitat s-o întreb pe Daniela. Admir clădirea impunătoare a Facultății de Teologie Ortodoxă, ce poartă un iz al vremurilor de altădată. Când lumea nu se grăbea, când avea timp să se oprească și să admire. Am vrut să caut magnoliile, dar am văzut biserica deschisă și am intrat să mă închin la icoane și la moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina. Când am ieșit, Daniela deja venise de la redacția „Lumina” și am pornit către studioul Radioului.
E un fel de acasă, nu-mi pare străin, deoarece în mașină îl ascult, uneori și pe internet, de două ori poeziile mele au zburat către ascultători de pe frecvențele sale, prin vocea doamnei Lidia Popița Stoicescu, chiar și anumite programe ale televiziunii Trinitas le urmăresc (în puținele momente când apăs butonul telecomenzii). În fine, la cererea regizorului tehnic, ne zdrobim să găsim un subtitlu emisiunii, Daniela îmi cere un termen din chimie, îi trântesc o miscibilitate ca nuca-n perete, apoi tot ea găsește formularea mai simplă. Om de presă, deh! După ce ne pozăm, începem emisiunea. Mă întreabă de una, de alta, răspund fără pregătire prealabilă, cam împiedicat și mă blochez de-a dreptul la întrebarea: „Ce formulă chimică i-ai atribui lui Dumnezeu”. Hait! La asta chiar nu m-am gândit. Bre jurnaliștilor, voi chiar pe toate vreți să le știți? În afară de Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, nu prea mai știu altă formulă pentru El. Nu mi-l imaginez nici ca pe o catenă liniară, nici ca pe una ciclică. Nah! O să mă gândesc la asta și poate-mi vine ideea în somn, ca lui Kekule, când a descoperit formula nucleului benzenic, visând un șarpe care se prinsese de coadă. Brrr, șarpe! Lasă... Citesc și o poezie, „Quo vadis?”, am ales-o că avea și ceva știință și literatură și cruce.
Ne luăm la revedere, eu spre casă, Daniela, din nou, spre redacție. Pe la o vreme, o ploaie bate-n geamul mașinii, și văd un superb curcubeu. Dar e pentru prima dată când l-am văzut încă de la formare, apoi cum dispare lent. Mai întâi apare culoarea roșie, difuză, ca un praf care se înalță din pământ. Încet, încet, se formează clar toată paleta ROGVAIV, apoi culorile se sting treptat, ultima vizibilă fiind tot roșul. Mă bucur ca un copil și-mi spun, în continuarea celor discutate cu Daniela: „Fă tu, omule, un curcubeu, dacă poți!”
Așadar: „Lumina cunoștinței. Între chimie și literatură”
Radio Trinitas, vineri, 23 septembrie 2016, ora 18:30 (până la 19)
Realizator: Daniela Șontică
Invitat: Florentina Loredana Dalian
„Cu noi este Dumnezeu”.
Slobozia, 15 septembrie 2016