Viscolește, iubite,
de parcă ar smulge iubirile cu inimi cu tot
deodată cu visele spulberate prin vâltoarea zăpezii;
se-aude numai vuietul infernal
care înconjoară ostrovu-acesta,
valurile se sparg cu zgomot la țărm,
dorul se sparge și el în bucăți,
rătăcind prin lume, orfan.
Departe ești,
la o azvârlitură de infinit...
Slobozia, 06 ianuarie 2017