Unul dintre amicii mei umoriști, Petru Ioan Gârda, m-a inspirat zilele acestea să-i dau două replici, una la epigramă, alta la o poezie. Voila!
Propuneri de mai bine
Ca ghinionul să se spargă
Și să scăpăm și noi de greu,
La vot ar trebui să meargă
Doar cei deștepți. Adică eu.
Și să scăpăm și noi de greu,
La vot ar trebui să meargă
Doar cei deștepți. Adică eu.
(Petre Ioan Gârda)
La vot să meargă-aborigenii
Doar cei deștepți, așa ca tine,
Și să voteze numai genii,
Adică, negreșit, pe mine.
(Florentina Loredana Dalian)
23 ianuarie 2017
De nu te cunoșteam...
Iubito, dacă nu te cunoșteam,
Ce liniștit eram în clipa asta!
M-aș fi uitat indiferent pe geam
Cum un vecin se bate cu nevasta,
Nu mai aveam obsesii, fel de fel,
Pe unde ești, ce naiba faci, cu cine?
Luam și eu de lesă un cățel
Și mă holbam pe-alee la vecine,
Nu trebuia să-ți tot ofer cadouri,
Să te aștept cu ceasurile-n parc,
Să-mi crească nervii dincolo de nouri
Și-apoi să-mi ia o zi să mă descarc,
Nu mai stăteam cu ochii în tavan
Întreaga noapte, ascultând Vangelis,
Nu mai citeam panseuri de Cioran,
Nici epigrame de Râpeanu Elis,
Nu căutam pe facebook urme noi
C-ai fi intrat sau chiar că ești prezentă
Și nu mai faci pe mortu-n păpușoi
Când vreau și eu să te mai fac atentă,
Nu sufeream, cum tot mă zbat acum,
Când dai un like rivalilor, în pripă,
Puteam să-mi văd, ca oamenii, de drum...
Sau... m-ar fi chinuit o altă tipă!?
(Petru Ioan Gârda)
Iubite, dacă nu mă cunoșteai,
Nici vorbă să ai liniște vreun pic!
După-un fior nedefinit tânjeai
Și nu erai în stare de nimic.
Și crezi c-ai fi avut vreun folos
De-ai fi plimbat – cum zici – potaia?
Ori la vecine să te dai fălos,
Să-ți râdă alea-n nas de vorba aia?
Cadouri? Poate-n vis mi-ai oferit!
În parc cu ceasurile-ai așteptat?
De-atâtea ori prin parcuri te-am găsit,
Dar nu cu ceasuri, ci doar afumat.
Și ce te dai cu ochii pironiți
Într-un tavan pe care nici nu-l ai?
Și cine-i hoarda asta de bandiți:
Cioran, Vanghelis și-o cucoană, hai?
Cu-alte cuvinte, și de nu eram
Pe facebooku-ăla să tot fac naveta,
Eu poate-amarnic nu te chinuiam,
Dar o făcea o alta: Violeta.
Nici vorbă să ai liniște vreun pic!
După-un fior nedefinit tânjeai
Și nu erai în stare de nimic.
Și crezi c-ai fi avut vreun folos
De-ai fi plimbat – cum zici – potaia?
Ori la vecine să te dai fălos,
Să-ți râdă alea-n nas de vorba aia?
Cadouri? Poate-n vis mi-ai oferit!
În parc cu ceasurile-ai așteptat?
De-atâtea ori prin parcuri te-am găsit,
Dar nu cu ceasuri, ci doar afumat.
Și ce te dai cu ochii pironiți
Într-un tavan pe care nici nu-l ai?
Și cine-i hoarda asta de bandiți:
Cioran, Vanghelis și-o cucoană, hai?
Cu-alte cuvinte, și de nu eram
Pe facebooku-ăla să tot fac naveta,
Eu poate-amarnic nu te chinuiam,
Dar o făcea o alta: Violeta.
(Florentina Loredana Dalian)
Slobozia, 25 ianuarie 2017