Despre revista „Scârț” am mai povestit, dar nu strică să ne amintim: este o revistă lunară de cultură, umor și bună dispoziție, de o calitate exemplară, care apare la Iași dar se distribuie în toată țara și chiar dincolo de ea, condusă de redactorul-șef Adrian Grăjdeanuși care apare sub egida Societății literar-umoristice „Academia Liberă Veche - Păstorel - Iași” (președinte de onoare George Petrone, președinte executiv Vasile Vajoga).
Bunul obicei al revistei este ca, în paginile sale, să acorde o atenție deosebită unor colaboratori, în luna în care sunt născuți. Astfel, am fost onorată să mă aflu astăzi, chiar de ziua scriitorilor, reprezentată pe un spațiu prea generos, în revista din martie 2017.
Portretul la zi este realizat de CUCii mei dragi (CUC - Clubul Umoriștilor Constănțeni), președinți, cum altfel, unul executiv, celălalt onorific, Dan Norea și Ananie Gagniuc. Desigur, ei au zis de bine, de teamă să nu le tai rația de palincă la următoarea vizită la Slobozia. Însă dumneavoastră puteți să-i credeți, ce vă costă? Așadar, cu toată smerenia de care sunt în stare, ia să mă dau eu rotundă-rotunjoară, punând Laudațio mai jos (nu atât spre lauda mea, cât spre savoarea condeielor cuce):
Mama CUC-ilor
Am făcut cunoștință cu proza umoristică a Loredanei Dalian pe un site literar, agonia.ro, prin 2006. Proza lui Florinel, nick-ul ei de pe vremea aceea, era savuroasă și isca nenumărate comentarii în rândurile iubitorilor de umor. În 2007 a venit la Constanța în mai multe rânduri pentru a se întâlni la o „cafea literară” cu un grup de agoniști, amatori de literatură umoristică și haiku. La una din aceste întâlniri din primăvara lui 2008 s-a născut ideea fondării unui club de umor, de care Constanța ducea lipsă. Mi-au trasat mie sarcina și, după nouă luni, în decembrie 2008, s-a născut Clubul Umoriștilor Constănțeni “Prăvălia cu umor”. Din grupul inițial, singurii care am rămas în CUC suntem noi doi, Florinel și cu mine. Ținând cont de sex (în sensul de gen, nu de acțiune), se poate deci afirma că Loredana Dalian este mama CUC-ilor.
Deși locuiește în Slobozia și vine mai rar la întâlnirile lunare, Loredana își supraveghează puii de la distanță, dar e prezentă la toate evenimentele importante. Însă și noi, puișorii, o vizităm la Slobozia de câte ori avem ocazia. A devenit un obicei ca Gagniuc să îi ia flori și eu să îi iau cotizația.
Dan Norea
Frumoasă și talentată
A fi o femeie frumoasă, pentru o talentată scriitoare, poetă (şi umoristă) este un mare handicap! În atare situaţie se află chiar membra clubului nostru, Loredana Dalian, o doamnă bine, care şi scrie bine. Unde apare, prima impresie e clară: „Iote la asta! La cum arată, poa’ să fie şi analfabetă!” Alţii „A naibii, cucoana! Pe cât pariu că are în spate un celebru critic ramolit, dar pentru ea... monolit?” Sau „A cucerit cu picioarele, condeiul e al altuia!” Şi abia după ce o citeşte (la propriu), lumea se dumireşte.
Aşa şi dvs., stimaţi cititori ai revistei. Gata, nu vă mai uitaţi la fotografie, parcurgeţi textele publicate, ale acestei aniversate. Şi ne veţi da dreptate. A, şi-ncă ceva: nu ne mai invidiaţi! E-adevărat, cu toţii am dezbrăcat-o. Dar, doar aşa, din priviri...
De unde şi multiplele noastre ne-mpliniri. Şi dezamăgiri... Obsedaţi, bărbaţii ăştia!
Ananie Gagniuc
Gata cu laudele! Portretul de mai sus i-a inspirat domnului Grăjdeanu următorul catren:
Doi CUC-i talentați și ștrengari
Propun un portret ideal,
Ca-n filmul acela banal:
„O floare și doi grădinari”
V-ați prins cine-i floarea! Era mai greu să fie Noni Gagniuc. :)
În conținutul revistei, mai este cuprins și dialogul meu cu un alt sărbătorit de martie: Petru Ioan Gârda.
Mulțumesc, dragă Scârț, dragă domnule redactor-șef, dragii mei CUCi! Acum, ce-am să fac, o să dau palinca aia (că tot am aflat că Noni nu mai bea, deci o gură-n minus la sticlă). După post, desigur. Acum ... ceiuț! Și literatură, desigur.
Slobozia, 03 martie 2017