Prin fereastra hotelului - un colț de toamnă,
mă plimb mental pe străzile unui oraș străin
în care străine-mi sunt toate,
mai puțin amintirea ta și sărutul.
Florăresele au pictat trotuarul cu multe culori
în care predomină galbenul.
Galbenul este culoarea toamnei
și-a întâlnirilor târzii.
Revăd monumentele brâncușiene și-mi spun
că din toate cea mai tristă e Poarta Sărutului -
ea știe mai bine de ce.
Rătăcesc printr-un sanctuar al ideilor,
prin fum de țigară, într-o zi ireală de toamnă,
respir mirarea unor frunze căzând
și-n fiecare întrezăresc săruturi neîntâmplate.
Un sărut e o poartă. O poartă dincolo de care
nu mai ești la fel.
FLD, Târgu Jiu, 22 octombrie 2017