Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus”, București, 26 noiembrie 2017
Jurnal de risipită (64)
Cu volumul de poezie „Domnișoara Nimeni” (editura „Eikon”, București, 2017), la Gaudeamus, duminică, 26 noiembrie a.c. La standul editurii „Eikon” (imaginea cuvintelor, cum zice în reclamă, și bine zice), recitalul poetic a opt autori eikoniști (sau eikonari?). În ordinea de pe afiș: Georgeta Resteman, Florentina Loredana Dalian, Eliza Macadan, Alexandra Medaru, Ruxandra Anton, Nicolae Oprișan, Cătălin Stanciu, Raul Sebastian Baz.
Ajung destul de devreme și am o plăcută surpriză: istoricul Marian Ștefan, bunul prieten din capitală, mă aștepta pregătit: cu bastonul, să mă ia la bastoane, că de când n-am mai dat un semn măcar palid, de viață, și cu trei cărți, una s-o citesc, două să le dau mai departe („Basarabia - prima zi a Marii Uniri”, Oscar Print, București, 2017, autor Marian Ștefan). Mai pup vreo doi, printre care: poetul Cătălin Stanciu, venit de la Brașov, prietena Tatiana cu familionul, care se repede să cumpere cărțile („Domnișoara” și „A unsprezecea poruncă”). Iată-l și pe Valentin Ajder, nu mai știe de capul lui, toată lumea îl pupă, îi cere, îl întreabă, nu știu ce-i mai face... Dar el face. Face față și face treabă bună acolo, la târgul de carte, ca, de altfel, peste tot. Ulterior apar - frumoase apariții! - scriitorii Christian Crăciun, Vianu Mureșan, Cristian Pavel, Ada Nemescu, Valentin Irimia, Coca Popescu, Florin Grigoriu și dragul meu George Corbu (asta da surpriză!) care, în drum spre un alt stand, unde avea de susținut o prezentare, s-a oprit să mă asculte recitând, să mă felicite și să-mi ofere un ziar „Lumina de Duminică”, cu al său supliment „Lumina Literară și Artistică” („Vezi că ai o poezie acolo!”). Eu venisem cu ai mei de-acasă, mai exact cu Rodica Radu, cea de literatură iubitoare, și cu Valentin Baciu, elev seminarist, tânăr poet, care tocmai și-a făcut debutul în „Helis”. Întrucât Valentin cel mare a fost generos cu spațiul de lectură, Valentin cel mic a citit și el o poezie (religioasă) din creație proprie, impresionând asistența. Au fost să fie și Tudor Cicu și Dumitru Pană, dar Tudor, un poet (chit că eu îl știam prozator), a-ncurcat orele, mai exact 11, cu 14. A mărturisit, ulterior, că domnul Pană, când a văzut că editorul prezintă pe altcineva la ora 14, când ei mă așteptau pe mine, i-a aruncat o privire de Baiazid scoțând sabia la ghiaur.
Vânzoleală mare pe la standuri, cărți, cărți la reducere, lume de-ți rămâne pe retină agitația browniană în care se mișcă, unii mai cumpără (bravo lor!), alții iau/ dau autografe, ascultă, vorbesc, se zoresc, se uimesc, se crucesc. Indiferent cum e, lumea adunată lângă/ pentru carte e un semn bun, încurajator. La un moment dat, studiind rafturile Eikon, aud o doamnă cerând o carte. Cum nu fusese găsită imediat, doamna se indignează: „Cum, domnule, am venit de la Paris ca s-o cumpăr și dumneavoastră n-o găsiți?!” Până la urmă problema se rezolvă, dar mi-a rămas bucuria că - iată - mai vine și Parisul să cumpere de la București.
În fine, ne dezlipim cu părere de rău de editura-mamă, și mergem să hălăduim și pe la alții. La cât de mare e oferta acolo, te zăpăcești, nici nu știi ce să iei. Îmi pică ochii pe un raft și mă decid să iau două cărți: Lev Tolstoi „Spovedanie” și Marina Țvetaieva - „Povestiri despre Sonecika” (ambele în traducerea Janinei Ianoși). Căutam proză de Cehov, dar am găsit numai teatru. Când aproape să ieșim, vine și draga de Marina, direct dintr-un examen (Bă, v-ați tâmpit? Nu mai puneți examene studenților și masteranzilor duminica!). Cheaună, zăpăcită, de-abia găsind loc de parcare, dar a ținut să ne vedem, să ne auzim, așa măcar puțin. Puțin, da'mult. Adică înseamnă mult.Parcă-i zice prietenie.
Ne-a atras atenția un grup de elevi sau studenți militari, veniți cu clasa. Bravo lor, bravo celor care i-au adus! Înainte de îmbarcare, punem stomacul la cale cu niște chestii dulci, leșinoase, dar de post.
Gaudeamus igitur! Să ne bucurăm așadar! Să ne bucurăm că există carte, oameni care o scriu, o tipăresc, o finanțează, că Radio România organizează constant acest eveniment amplu, că - mai ales - există cititori, cumpărători și, nu în ultimul rând, că am ajuns și noi pe acolo. Domnișoara Nimeni mulțumește cu reverență. Azi m-am pricopsit și cu un catren (adică ea, nu eu) de la Petre Ioan Gârda. Pun mai jos scurtul schimb de replici, în care l-am lăsat pe el să aibă ultimul cuvânt:
Loredanei Dalian, care a scris cartea „Domnișoara Nimeni”Te-aș invita anume -
Deși puțin mi-e toamnă -
Să vii să-ți dau un nume
Și să devii o doamnă.
(Petre Ioan Gârda)
Te grăbești, nevoie mare,
Să-ți dai numele-admirat,
Că, de faima ce o are,
Chiar și tu te-ai săturat.
(FLD)
N-am făcut în viață crime
(Poate c-o să fac de-acum…),
Da-n materie de rime
Cred că nu sunt NIME-n drum.
(PIG)
A, și apropos de replici, vestea frumoasă de la Marian Ștefan a fost că, atunci când voi publica volumul „Ostrov”, va scoate și dumnealui o broșurică ce conține schimbul nostru de replici legat de ostrovulmeu. Uite că bine-a zis cine-a zis: „Scrieți, băieți, scrieți!”
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 29 noiembrie 2017
