Ca-ntr-un deja vú,
prin pâlnia gramofonului, răzbat de departe,
dintr-un alt timp,
aceleași dureri puse pe note,
aceleași flori puse la presat,
aceiași maci ofiliți în vaze,
efemerul atâtor iubiri,
finalul atâtor povești, niciodată de dragoste...
Ești femeia unui alt timp,
peste care a nins puful păpădiei,
căreia bujorii i-au refuzat glastra
și crinii – înflorirea.
Ești femeia unui alt bărbat,
care și el... dar lasă!
Din gramofon,
șoaptele valsului de cândva și de mai ieri
vorbesc despre același nefericit contratimp
al tuturor
timpurilor...
FLD, Slobozia, 15 mai 2018