Valsul unei zile de toamnă
se plimbă prin inimă;
Pe luciul apei se văd vapoare plutind,
ducând cu ele promisiunea altor lumi,
muzica iluzorie a depărtărilor.
Întorci fila cărţii,
sunetul ei îţi aduce, ca o părere,
foşnetul frunzelor sau al unui veşmânt.
Citeşti primul rând: „Orologiul din turn bătuse de douăsprezece noaptea”,
închizi cartea, o aşezi alături,
tragi cortina peste osteneala zilei, peste aşteptări…
Pesemne şi mâine va mai fi o zi.
Slobozia, 12,13 octombrie 2015