Singuri, fluierând
Bookfest, București, 30 mai 2018
Ieri, la Bookfest, la recitalul poetic din „Domnișoara Nimeni”, Valentin Ajder (directorul editurii „Eikon”) a relatat o poveste spusă cândva de poetul Grigore Vieru: „Într-un tramvai, un om fluiera. De fapt, acela era singurul normal printre cei mulți care erau fie crispați, fie absenți, fie preocupați de te miri ce probleme cotidiene.”
Ne-am aflat și noi pe o scenă - AGORA - unde am încercat să ducem poezia în sufletele oamenilor. Șapte spectatori, adică 100% din cei prezenți, chiar s-au bucurat. În rest, câțiva trecători pasivi, veniți la Târg ca la piață, să vadă ce se mai vinde, cât mai e prețul cepei sau usturoiului. Vreo doi așa-ziși prieteni care se fac că nu te văd, alți rătăciți cu cine știe ce scop... Cărțile, multe, frumoase, tentante și la prețuri reduse, stau pe rafturi precum gheișele de lux în alcovuri, așteptându-și clienții. Dar aceștia nu se opresc, întrucât la colț de stradă se vând mult mai ieftin prostituatele, ce dacă vulgare și nespălate. „Prostituatele” societății în care trăim sunt multe și de toate felurile, începând cu oferta mediatică și terminând cu bârfele de doi bani de la scara blocului.
Suntem un popor bolnav. Mai grav decât asta e că nu vrem să ne facem bine. Singura șansă de înzdrăvenire stă în credință, educație și artă. Dar cui îi arde? În ciuda acestui fapt, mai sunt câțiva încăpățânați care își fac treaba, indiferent de vremuri și conjuncturi, iar alți câțiva care îi susțin cum și cu ce pot. Mi-am amintit ce povestea Dan Puric, că a găsit într-o duminică, un preot slujind singur într-o biserică de țară. Da, acelor câțiva nu le rămâne altceva de făcut decât să fluiere singuri (dar nu aiurea) în tramvai. La ce folosește asta... nu știm! Dar, cu siguranță, știe Dumnezeu.
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 31 mai 2018
