Munteni-Buzău, 08 noiembrie 2015
Jurnal de risipită
Duminică, 08 noiembrie 2015, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, biserica parohiei Munteni-Buzău I și-a sărbătorit hramul. Slujba a fost oficiată de cei trei preoți din Munteni și de alții din satele învecinate.
Am participat, la invitația părintelui paroh Gheorghe Ardeleanu. E biserica mea de suflet, pe care o știu încă de copil, unde mergeam „să trecem pe sub Domnul”, fentând „autoritățile” comuniste care făceau de strajă și care, de multe ori, se lăsau fentate de bună-voie. În aceeași biserică a fost botezat fiul meu, slujba fiind săvârșită de către vrednicii de pomenire preoți George și Ionică. Merg rar, pe la vreun parastas, ori mai nou, la hram (am fost și anul trecut, ziua de 8 noiembrie picând convenabil, sâmbătă, iar anul acesta duminică, zile în care îmi permit să plec de-acasă). A, și în ultimii doi ani - 2013 și 2014 - în postul Nașterii Domnului, am fost împreună cu membrii Coralei „Sfântul Mina”, pe post de prezentator la spectacolul de Crăciun oferit de Corală, la inițiativa părintelui Gică, cu sprijinul primarului Florin Stan. Deși ajung „din an în Paște”, mă duc cu plăcere; biserica e frumoasă și îngrijită, slujbele frumoase, ca orice slujbe ortodoxe, oamenii atenți și cumsecade. Doar câteva babe cam gălăgioase, de te întrebi dacă nu cumva confundă sfânta biserică cu stadionul. Dacă tot am zis de stadion, poate n-ar fi rău ca preoții sau măcar dascălii să fie dotați cu fluiere, cu care să mai restabilească ordinea din când în când. Dar exceptând câteva babe surde (să zicem că asta ar fi scuza că vorbesc tare), lumea știe de ce a venit, se roagă, cântă împreună cu cei de la strană, se închină, sărută icoanele. Biserica plină, destui tineri și chiar copii. De nota 10 sunt copiii care ajută preoții la slujire. Andrei îmi aduce din Altar un scaun. „Vi l-a trimis tata.” „Spune-i părintelui că nu sunt Regina Angliei. Mulțumesc, dar nu stau jos!” Eu că să-l ia, el că să mi-l lase (până la urmă, bietul copil avea dreptate: destul că-l cărase până la mine, eu acum îl puneam să-l ducă înapoi), în final, a găsit argumentul convingător: „Luați-l, că noi n-avem ce face cu el!” Buun:). Atunci poate le trebuie gâștelordin spate. Li-l dau și dispare instantaneu. Un domn de lângă mine, la momentul îngenuncherii, îmi oferă vesta lui împăturită pe post de perniță, să-mi plec genunchii. Mai știi, poate că totuși sunt Regina Angliei și n-am aflat. Mulțumesc de atenție și... de data asta nu mai refuz. Remarc și prezența unor fii ai satului plecați prin lume și mă bucur că această sărbătoare i-a adunat în Sfânta Biserică: domnul sing. Drăgan, combatant de frunte în industria chimică (aia câtă e și câtă a mai rămas, după acțiunea „fierul vechi”), Gabi Dascălu (Stănilă), o mai veche prietenă, Cristina Badea, nășica lui Florinel, Lili și Marian Pavel.
După terminarea Sfintei Liturghii, urmată de Acatistul Sfinților Arhangheli, părintele Gică ne invită la masa care s-a servit în Căminul Cultural. O masă pe cinste, pregătită de săteni, care au pus mână de la mână și nu au precupețit niciun efort pentru ca totul să fie de o calitate impecabilă. Cinste lor și părintelui Gică și doamnei preotese Mihaela care, în loc să se așeze în capul mesei, cum ar fi fost normal, se strecurau cu tăvile prin mulțime ca niște ospătari de mare clasă. Schimb câteva vorbe cu ei, cu mama, cu doamna învățătoare (care nu uită să-mi amintească de fiecare dată ce mai generație de aur am fost noi, apoi se gândește că poate-i subiectivă, că așa te legi mai mult de prima generație de elevi), cu Florin și Carmen Stan, mai salut câteva cunoștințe, apoi mă întorc „la vatră”. Nu înainte de a cânta cu toții „Mulți ani trăiască!” Nițel mai la vale, pe stadion, e bâlciul. De unde se-aud niște manele beton. Hai, bre, dați-o-n colo! Chiar și de ziua Sfinților Arhangheli? Nu spun c-ar fi trebuit să cânte Psalmi, ori Requiem-ul de Mozart, că doar e bâlci. Dar niscaiva muzică mai omenoasă, fie și de petrecere, s-ar fi putut găsi în locul urlăturilor ălora. Zic și eu...
Fie ca Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să ne ocrotească și La mulți ani celor care le poartă numele!
Slobozia, 08 noiembrie 2015
