Parodie după poezia „Dragoste cu ferestre deschise” de Camelia Florescu
Iubire, din memorii indecise,
Din câțiva neuroni pe care-i am,
Adeseori cu pleoapele deschise
Îmi amintesc ce visuri răscoleam,
Cum clape peste clape încasam.
Cu permanenta mea nedumerire,
Privind necunoscutele-ți poteci,
Îmi amintesc adesea cu uimire
Ce cătrănită mai eram că pleci.
Stafie zici c-ai fost, de bună seamă,
Și parcă nici măcar nu am mâncat
Un sac de sare-n doi, ci-o biată zeamă,
Cât timp cu preșul tu m-ai tot plimbat.
Cu mari sudori și ud până la piele,
Cu-o sete ce nicicând nu se stingea,
Îmi amintesc bărbatul vieții mele,
Ce sticle peste sticle îmi cerșea.
Toți zeii îmi venea să-i strig deodată,
Să mă-narmez cu-o bardă și-un cuțit,
Când mă trezeam tot la o parte dată,
Cu trupul de iubire țepuit.
Și când m-am îmbătat și eu o dată,
Cu gura larg deschisă ai rămas,
Te-ai rușinat o clipă și de-odată
Peste iluzii clapa iar mi-ai tras.
(Florentina Loredana Dalian)
Poezia parodiată:
Dragoste cu ferestre deschise
Cu genele de iarbă și-așteptare
Cu ochii de trifoi topit pe geam
Îmi amintesc de mine în vâltoare
Cum ierni tocmite aspru, răscoleam
Cu neștiută verde nemurire
În carnea noastră despicând poteci
Îmi amintesc de mine cu uimire
Cum dogoram sub pași de lespezi reci
Cu umblet de stafie fără teamă
Din lacrimi deschizând ferestre larg
Îmi amintesc că nu eram de-o seamă
Când mi-ai aprins tot lemnul din catarg
Cu susur de râu alb rotind cascade
Din trupuri dând simbrie și alean
Îmi amintesc bărbatul cumsecade
Ce m-a iubit cerșindu-mă viclean
Cadrane de memorie deodată
S-au răsturnat sub maluri de cuțit
Și m-am surprins sfioasă, demodată
Cu trupul de iubire-mpodobit
Și au rămas ferestrele deschise
Pe ziduri sunt doar umbre de sărut
Perdelele cuvintelor permise
S-au rușinat și-n dor s-au prefăcut
(Camelia Florescu)
Explicație: Când am scris-o, am luat, din greșeală, titlul poeziei Cameliei drept prim vers, de aceea mi-au ieșit 5 versuri în prima strofă. Și n-o mai schimb.