umbra unui alt septembrie cu ochi de chihlimbar
cerșind pe la porți vorbe de alean;
noi iar ne vom preface îndrăgostiți și puternici
de parcă nicio vară nu ne-a topit
și nicio iarnă nu ne va îngheța inimile.
Vom crește cuvintele în noi,
să le-avem, să fie, pentru la o adică.
Dar tot nu le vom rosti,
le vom da ploii, le vom da vântului
să le ducă unde știe mai bine,
ne vom agăța de ele precum frunzele
ultimilor copaci atârnate de crengi,
întârziindu-și căderea.
Frigul nu ne va mai pătrunde în oase,
ci doar în cuvintele nerostite,
făcându-le cariere de piatră.
Lasă, le vom spune în alt septembrie!
Slobozia, 01 septembrie 2021
(Din volumul în lucru „Domnișoara Cineva”;
Publicată în revista „Leviathan”, octombrie-decembrie 2021)