Ascult Mariage d’Amour, cum naiba or fi traducând francezii asta, un fel de căsătorie din dragoste, în fine, asta ar trebui să sune pleonastic, însă de cele mai multe ori nu-i așa. Mă joc de-a mariajul cuvintelor, încerc să le cuplez după afinități sau invers, după contrarii, fără să am habar cum e mai bine.
Cuvintele tale sunt la mine, incomplete, zgârcite, binefăcătoare, alinătoare, alteori pietre, hai nu, pietricele, pietre prețioase, diamante, safire, rubinul s-a ascuns. Mi-aș turna un pahar cu vin din cel mai bun, l-aș da pe gât sau l-aș sorbi încet, în funcție de stare, dar n-am vin, nici măcar prost, și nici chef să-l beau de una singură.
Căutând ceva, dau peste portretele mele din tinerețe. Tinerețea mea – cum am mai nesocotit-o, cum am tăvălit-o prin tavernele indeciziei și-ale nepăsării! Am iubit incomplet, nepermis, am urât pe la colțuri, m-am răzgândit, dusă de val, m-am împiedicat și m-am poticnit. Femeia care-am fost zâmbește cu naivitate de copil, cea care am vrut să devin, imperfectă și ea, flutură o eșarfă în depărtare, cu zâmbet de femeie fatală, dansatoare din buric, cea care sunt mă agasează cu neliniștea ei mereu în contratimp cu propria viață, alergându-și visele/ visuri ca un câine legat de căruță cu un lanț prea scurt. Visele mele, totdeauna colorate, mi-au fost doar ispite, iar visurile mi-au luat-o mereu înainte. De cele mai multe ori am obosit să le urmez.
Scriu tâmpenii în miez de noapte și mi-aș dori să dețin măcar un secret al fericirii. Frumusețea doare, doare mai ales atunci când nu poți s-o ajungi, se simte aproape fizic, câte o mică împunsătură, ca un vârf de ac, în carnea încă tânără, acolo unde mâinile râvnite ar trebui să atingă, să mângâie, să frământe... Cum naiba se vindecă dorul?
Pianul îi dă zor cu Mariage d’Amour.
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 27/ 28 iulie 2023
Din volumul în lucru „Frumusețe străină”