Ce puţin rămâne dintr-o luptă,
din lupta cu inamicul, cu viaţa, cu tine însuţi, cu ceilalţi!
Câteva rânduri într-un document îngălbenit,
îmbătrânit de vreme şi de tristeţi,
o fotografie şi-o semnătură,
câteva date istorice
şi-o însemnare banală: „rănit pe frontul de vest”
(desigur necesara precizare: „la piciorul stâng”).
Ce mai contează că peste ani stângul sau dreptul erau egale,
în mod egal confiscate şi azvârlite
la coşul istoriei?
Mai rămâne o pensie încasată de alţii
şi poate amintirea unora c-ai fost un om cumsecade.
Cum se cade mai bine în viaţa aceasta?
Nicio victorie, nicio decoraţie…
Lăsat la vatră în vara lui 46,
într-o vară când porţi în raniţă iernile
degerăturile şi frigul şi spaimele atâtor ierni
departe de casă, printre străini asemenea ţie.
Apoi vine o vreme când eşti lăsat la vatră de tot
şi constaţi cu uimire că viaţa
merge înainte fără tine,
fir-ar să fie!
Slobozia, 22 iulie 2016
Livretul militar a fost al bunicului meu...