Ce frumos a răspuns Mihai Covaliu, campion olimpic la scrimă-sabie, actualmente antrenor și președinte de Federație, întrebat astă seară într-o emisiune la TVR, de Gabriela Szabo, dacă poate lega victoria lui de la Sydney în 2000 de un anume ritual: „Înainte de semifinală, mi-am făcut o cruce mare. Cred că asta m-a ajutat.” Și mi-am amintit că, de fapt, scrima este singurul sport în care Crucea e folosită ca simbol în cadrul asalturilor: la final, când sportivii salută publicul, așază sabia în poziție verticală, făcând cu aceasta semnul crucii. De fapt, gestul acesta l-am văzut nu doar în concursuri, ci și în sălile de antrenament, când sportivii execută automat ritualul, la finalul fiecărui asalt. Ce căutam în sălile de antrenament? Păi, tot de la Sydney mi se trage, mai exact de la Covaliu. În ziua în care el a câștigat aurul, când l-am luat pe Florin de la grădiniță, în loc de „bună ziua”, mi-a ordonat: „Vreau la scrimă. Du-mă la scrimă!” În ziua aceea, doamna le dăduse drumul la televizor și urmăriseră competiția. L-am dus (noroc că Slobozia e unul dintre cele patru orașe din țară în care se practică scrima/ arma sabie), deși vârsta era sub cea la care se face selecția. Dragostea asta a durat câțiva ani, s-a stins, dar am avut ocazia să mă conving ce sport minunat, chiar dacă nu ușor, este scrima. Din care, înainte, mărturisesc că nu pricepeam mare lucru. Dar am urmărit cu atenție antrenamente, competiții și am aflat că este, într-adevăr un sport al eleganței, fair-play-ului și chiar al minții. Tot Covaliu spunea în emisiune că cine face scrimă poate face față în orice domeniu. Că, oricât de bun atlet ai fi, nu faci față dacă nu te ajută „centrul de comandă”.
Revenind la răspunsul inițial, Szabo a întrebat: „Deci e adevărat că sportivii sunt în legătură cu Divinitatea?” „Orice om se află în legătură cu Divinitatea. Și fiecare, mai devreme sau mai târziu, ridică ochii la Cer.” Bravo, Mihai Covaliu!
Slobozia, 24 iulie 2016
Despre scrimă am scris și aici: