Inspirata inițiativă a ziarului „Lumina” al Patriarhiei Române, prin coordonatorii pr. consilier patriarhal Nicolae Dascălu, directorul publicațiilor Lumina, și poeta Daniela Șontică, coordonator al suplimentului „Lumina literară și artistică”, aceea de a susține un colocviu de literatură creștină, s-a concretizat și anul acesta, la a doua ediție, sub același generic: „Ridicat-am ochii mei la munți”. La fel ca și anul trecut, colocviul s-a desfășurat în superba Mănăstire Caraiman.
Vineri, 26 august. Părintele Dascălu a adresat un frumos cuvânt de bun venit oaspeților și a reamintit programul manifestării, după care a urmat prezentarea invitaților.
Sâmbătă, 27 august. A fost o zi plină, în care s-au împletit armonios literatura (în special poezia), teologia și credința. După rugăciunea de binecuvântare pentru deschiderea lucrărilor și cuvântul de deschidere al PS Părinte Varlaam Ploieșteanul, delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, am participat la susținerea temei colocviului: „George Coșbuc. Poetica solemnității. Note asupra unui discurs estetic”, o măiastră prelegere a preacucernicului părinte Ioan Pintea din Bistrița Năsăud, totodată director al Bibliotecii Județene. Personal, am avut o mare bucurie dată de alegera acestei teme și de susținerea ei în mod strălucit, pentru faptul că George Coșbuc este poetul meu de suflet, fără însă a putea argumenta. Părintele Ioan Pintea a vorbit cu multă însuflețire despre poet, aducând o mulțime de dovezi în susținerea afirmației sale: „Cred că este cel mai solar poet din literatura română”, a ideii că a fost un poet creștin și, totodată, un mare erudit, dacă ar fi să ne gândim numai la traducerile pe care le-a făcut din diferite limbi. În încheierea prelegerii, părintele a și citit câteva poezii de Coșbuc. Un moment emonționant l-a costituit înmânarea de către preasfințitul Varlaam părintelui Ioan Pintea a Ordinului „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”.
A urmat premierea câștigătorilor concursului „Cuvinte din lumină”, prezentarea membrilor juriului și a câștigătorilor, înmânarea premiilor. Concursul s-a desfășurat pe două secțiuni: poezie religioasă - poeți nedebutați în volum și literatură creștină - secțiunea pentru elevi. Premiile au constat în diplome și bani, iar locurile întâi la cele două secțiuni au fost ocupate de părintele Nicușor Stroe din Mangalia și eleva Georgiana Huțuleac din Bârlad.
Lucrările colocviului s-au încheiat cu recitalul și intervențiile poeților și oamenilor de litere prezenți: Virgil Borcan, Aurel Buricea, Diana și Florin Caragiu, Florentina‑Loredana Dalian, Maria Dobrescu, Florin Dochia, Elena Dulgheru, Marius Iordăchioaia, Camelia Florentina Minea, Ștefan Mitroi, pr. Cristian Muntean, Adrian Munteanu, Monica Patriche, Codruț Radi, pr. Nicolae Stoia, Lidia Popița Stoicescu, Mihaela Malea Stroe, Emil‑Iulian Sude, Laurențiu‑Ciprian Tudor, Eugenia Țarălungă. Moderator al acestui moment a fost buna noastră prietenă, poeta Daniela Șontică, găsind pentru fiecare câteva vorbe frumoase în introducere.
Ziua a continuat cu plimbări prin încântătoarele împrejurimi sau, cum am ales eu, împreună cu soții Caragiu, cu activități sportive în sala de sport: tenis de masă, basket și alte alergături, numai bune de dat jos kilogramele depuse la mesele absolut imposibil de refuzat care ne-au fost oferite de personalul mănăstirii (eu am convingerea că nu există nicăieri bucătari mai buni ca la Caraiman).
Duminică, 28 august. Aceia care am mai rămas, căci, din păcate, unii au ales să plece mai devreme (unde vă grăbiți, măi dragă?) am participat la Sfânta Liturghie, unde, împreună cu preoții și diaconii mănăstirii, a slujit și părintele Nicolae Dascălu. Plină ochi biserica aceea mare, desigur nu doar noi am umplut-o, erau grupuri-grupulețe venite de peste tot din țară dar probabil cei mai mulți localnici. Cred că Părintele Gherontie Puiu - fie-i odihna veșnică! - se bucură „văzând” că ceea ce a înfăptuit cu jertfă și devotament n-a fost în zadar.
Am plecat voioși, cu imensa bucurie de a ne fi întâlnit iar oameni adunați în credință și literatură, prieteni, demonstrând la scară mică faptul că una suntem și ne bucurăm de a noastră una Sfântă, Soborniceascăși ApostoleascăBiserică. Alese mulțumiri celor care au făcut posibilă această frumoasă manifestare!
Și pentru că s-a citit Evanghelia vindecării lunaticului, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne vindece și pe noi, poeții, în sens figurat niște lunatici ai acestei lumi, de toate relele, de toate bolile, numai de poezie nu!
„Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul -
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi harul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.”
Şi-i cânt bucuria şi-amarul -
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi harul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.”
(George Coșbuc, Poetul - fragment)