Aici, timpul trece mai încet,
păsările își încep concertul în crucea nopții,
nici greierii n-au nicio grabă,
iar luna domnește pe turla bisericii.
Eu mai aduc uneori ploaia târziului de mai
și dacă tac, e numai pentru a-ți asculta gândul nerostit:
Aș trăi cu tine o mie de ani și treizecișișase de ore.
Aici mai mereu se face târziu,
apoi se face devreme.
Ferice de stejarul care-ți veghează risipirile!
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 9 mai 2018