„Și buni, și răi, și mai puțin buni, și mai puțin răi, toți laolaltă - toată echipa cu care, vrem, nu vrem, trecem prin lume... [...] Dar senzația, senzația vie că face parte dintr-un tot; că e un însoțitor al tuturor celorlalți și că toți din jurul lui sunt, vor fi, și nu vor mai fi într-o zi pe pământ - dar, și fiind, și nemaifiind, ei vor fi de fapt legați, pe veci, legați laolaltă în cronica complicată a unei istorii nescrise, imposibil de scris, sau de fixat, ea fiind însăși trecerea aceea sfâșietor de unică și de irepetabilă, în care nu atât moartea apropie, înrudindu-i pe toți, cât - și tocmai acest lucru oamenii îl uitau - întâmplarea, șansa, fericită ori nu, de a călători împreună o singură dată și pentru totdeauna, o anumită bucată de drum, unic și el, sub o anumită conjunctură a stelelor, de nerepetat și ea...” (Constantin Țoiu, „Galeria cu viță sălbatică”)
Sub o anumită conjunctură a stelelor, de nerepetat și ea... am fostși noi o galerie trecătoare prin lume, încă fiind, înrudiți de pasiunea pentru lectură, „călătorind” ca-ntr-un tramvai prin Galeria cu viță sălbatică, adunați într-o seară de vineri, 22 iunie 2018, în Casa Cărților (ce nume frumos!) din Slobozia, la inițiativa domnului Mihai Stăncescu, cel care păstorește minunata casă. Iată ce poate face cartea! Oameni cu profesii diferite, din zone de acțiune diferite, de vârste diverse, aparent fără legătură unii cu alții, și totuși „legați” prin firele nevăzute ale literaturii, strânși laolaltă la Clubul de Lectură, plecați de acasă sub amenințarea ploii ori furtunii ce părea să vină, lăsându-și, fiecare, treburile ce nu se termină niciodată. Greu de înțeles pentru unii, dar atât de firesc pentru cei care încă mai simt bucuria de a ține o carte în mâini, de a-i răsfoi paginile, de a savura cuvintele măiestrite care te duc într-o altă lume, dar fără a te desprinde de aceasta.
Oameni frumoși de toate categoriile (elevi, profesori, ingineri, economiști, asistente medicale, educatoare, fotografi) s-au adunat în jurul cărților, le-au răsfoit, le-au luat acasă și m-au ascultat pe mine, nepriceputa, vorbind despre o carte. Eu care nu știu a vorbi despre cărți (mai degrabă le scriu), dar pentru că am primit cu bucurie provocarea (de dragul acestui minunat eveniment - Clubul de lectură - pe care Mihai Stăncescu îl organizează cu regularitate, în lumea asta ce pare că nu mai vrea să știe de cele ale sufletului), m-am străduit să spun câteva vorbe cu simțire despre autorul ialomițean (ialomițean prin naștere, național prin afirmare) și despre cartea care i-a adus consacrarea, vorbe ce se pare că au atins mințile și inimile celor prezenți, cărora le mulțumesc, cu reverență, că au primit darul cărții și au ales ca într-un final de săptămână lucrătoare să facă parte din echipa trecătoare prin lume, printr-o întâmplare (sau nu) fericită, pe o bucată de drum, unic și el...
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 24 iunie 2018
