Din categoria: „Eu v-am făcut, eu vă omor”, având în vedere că mi se spune „mama CUC-ilor”. Scrisă cu ocazia lansării volumului colectiv al CUC (Clubul Umoriștilor Constănțeni „Prăvălia cu umor”) - „Fabrica de umor”, sponsorizat de compania „CELCO” (Președinte Nicolae Dușu)
Pe Dunăre‑n jos,
Pe‑un câmp ciulinos,
Cucul Norea trece,
Cu tovarăşi zece.
Nouă poeţi mari,
Dar şi marinari,
Cu‑Ananie zece,
Care‑i şi întrece.
Cu Brumă o mie,
trăgând de mistrie.
Merg cu toţi pe cale,
Se coboară‑n vale,
Pân' la Slobozia,
Unde poezia
E reprezentată
De o mândră fată.
Ei vor s-o găsească,
În zid s-o zidească,
Fiindcă prea le scrie
Bine-n poezie.
Și mai au o jale,
Cum vin ei pe cale,
C-a lor Prăvălie,
Cu umor, se știe,
Stă să se dărâme,
S-ajungă fărâme,
De n-or tranforma-o,
Până n-or vedea-o
Pe-a lor Loredană
(Tot un fel de Ană)
-n haină elegantă,
Din beton turnată,
Și-or să strige-n ton:
„Tipa e beton!”.
Iată, cum mergea,
Că-n drum ajungea,
Începând urcușu’,
Pe-un ins, Nicu Dușu,
Nu vreun ciobănaș,
Ci un patronaș
De betoane, fiare
Adezivi, mortare...
Ei, cum îl vedea,
Mări-l întreba
Să le zică-anume
Care sunt pe lume
Mai faine betoane
Pentru LoredAne.
Dușu-i asculta
și mi-i sfătuia:
De vreți s-osândiți
Și să mi-o zidiți
Pe-astă Loredana
Mai ceva ca pe-Ana,
Tre’ să folosiți
Doar ce vă dau eu:
Marfă, nu rateu,
Marfă, nu rebut,
Da-mi plătiți tribut!
Aste fiind zise,
Cucii se pornise,
Înspre Slobozie,
Cu tot cu mistrie,
Ca să construiască
Și să îmi zidească
Mândră Loredană
Și cu tot cu pană.
Dar nici n-apucară
Beton de turnară,
Doar ce-o încuie
Și li se-nmuie.
Astfel Loredana
Își luă iar pana,
Trecu Dunărea
Și veni încoa,
Să le zică una,
Să le steie mâna
Prinsă pe mistrie,
Lângă zidărie.
C-am schimbat balada?
Știu, și care-i sfada?
Cum să m-osândesc
Și să mă zidesc?
Eu sunt mama lor,
Mama cucilor,
Deci: eu i-am făcut,
Eu pot să-i omor!
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 02 noiembrie 2018