OSTROV
Apare în curând la editura „Detectiv Literar”, director Firita Carp
Coperta, Layout & DTP: Florin Dochia
Prefață/ postfață: Firita Carp/ Romeo Aurelian Ilie
text coperta IV: Daniela Şontică
Insula paradis
![]()
Puține cărți, ca aceasta căreia mă străduiesc să-i deslușesc înțelesurile încă din faza de manuscris, transmit o încântare neascunsă după vreo momeală scriitoricească, cum, trebuie să recunoaștem, se mai întâmplă uneori chiar din începuturi, și chiar cu cărțile noastre, ca să nu ne pitim după vorbe.
Traversez pagină după pagină culisându-mi atenția pe suprafața mieroasă a câte unei metafore suave, se simte că este culeasă din nectarul evident al îndelungatului exercițiu de șlefuire a cuvintelor, către mijloc mă las ca într-o lotcă purtată doar de forța visului alunecând pe un fluviu de trăiri, mă afund apoi, către final, în voluptăți de marinar, veșnicul promis al nesfârșirii albastrului, de oriunde s-ar înființa el, acest senin viguros și cuceritor.
Fac o pauză, după care revin și citesc din nou, oarecum la întâmplare, împins de fiorul curiozității. Poate găsesc ceva care să spargă silențiozitatea neverosimilei bucurii. Din experiență, știu că până la urmă o să găsesc un ,,ce" doar al acestor versuri, ale căror titluri, ritmuri și rime, unde sunt (ca în ludicul poem ,,Mâinile-au scris", în care își ia fericirea la rost în mod... fericit, dacă ați mai pomenit!), vorbesc despre un alchimist cu vechime, dificil de prins în plasa erorilor. Aproape mă bucur când mă izbesc de discordanța unor timpi, dar iluzia moare curând, la o mai atentă privire reiese clar că autoarea, Florentina Loredana Dalian, știe exact ce face. Nu deschisese decât o fantă discretă în neștiut, prin care lumina dinspre ea să tropotească înspre cititor, iar eu crezusem că atașase unui tablou superb o nepotrivită ramă...
Reluând, înțeleg că și aici vizualul cu sonorul devin pereche, adică o entitate subversivă de depuneri aluvionare triate cu har, încât acest Ostrov, cum se intitulează volumul de versuri ce-i croit cu siguranță pentru încântare, este o veritabilă insulă paradis, un perimetru al bucuriei ca sublimare a ființării, spațiu construit cu migală de bijutier și viziune de arhitect. Este un loc, între atâtea altele, în care bucuria de a trăi, de a iubi, de a cânta cu voce răsunătoare și învăluitoare veșnicia și necuprinderea dragostei domnește cu înțelepciune și în formă acaparatoare. Adică este o carte pe măsura acelora cu care cunoscuta scriitoare ialomițeană ne convinsese deja, și poate chiar mai mult!
Firiță Carp
Traversez pagină după pagină culisându-mi atenția pe suprafața mieroasă a câte unei metafore suave, se simte că este culeasă din nectarul evident al îndelungatului exercițiu de șlefuire a cuvintelor, către mijloc mă las ca într-o lotcă purtată doar de forța visului alunecând pe un fluviu de trăiri, mă afund apoi, către final, în voluptăți de marinar, veșnicul promis al nesfârșirii albastrului, de oriunde s-ar înființa el, acest senin viguros și cuceritor.
Fac o pauză, după care revin și citesc din nou, oarecum la întâmplare, împins de fiorul curiozității. Poate găsesc ceva care să spargă silențiozitatea neverosimilei bucurii. Din experiență, știu că până la urmă o să găsesc un ,,ce" doar al acestor versuri, ale căror titluri, ritmuri și rime, unde sunt (ca în ludicul poem ,,Mâinile-au scris", în care își ia fericirea la rost în mod... fericit, dacă ați mai pomenit!), vorbesc despre un alchimist cu vechime, dificil de prins în plasa erorilor. Aproape mă bucur când mă izbesc de discordanța unor timpi, dar iluzia moare curând, la o mai atentă privire reiese clar că autoarea, Florentina Loredana Dalian, știe exact ce face. Nu deschisese decât o fantă discretă în neștiut, prin care lumina dinspre ea să tropotească înspre cititor, iar eu crezusem că atașase unui tablou superb o nepotrivită ramă...
Reluând, înțeleg că și aici vizualul cu sonorul devin pereche, adică o entitate subversivă de depuneri aluvionare triate cu har, încât acest Ostrov, cum se intitulează volumul de versuri ce-i croit cu siguranță pentru încântare, este o veritabilă insulă paradis, un perimetru al bucuriei ca sublimare a ființării, spațiu construit cu migală de bijutier și viziune de arhitect. Este un loc, între atâtea altele, în care bucuria de a trăi, de a iubi, de a cânta cu voce răsunătoare și învăluitoare veșnicia și necuprinderea dragostei domnește cu înțelepciune și în formă acaparatoare. Adică este o carte pe măsura acelora cu care cunoscuta scriitoare ialomițeană ne convinsese deja, și poate chiar mai mult!
Firiță Carp