„Pentru ochi ca mura neagră,/ Colindai pădurea-ntreagă.”
Dar eu nici măcar această motivație n-am avut-o. Pentru ochii lui Nicu Petrache, n-a fost nevoie să colind vreo pădure, ori să traversez vreun ocean. Că Slobozia-i colea, Urziceniul nițel mai vale (sau la deal?). În fine, problema mea a fost alta: că Petrache mi-a zis că-i musai să mă duc la festival cu o sorcovă (nu ca o sorcovă!), că acolo va avea loc revelionul caricaturiștilor, treabă serioasă, și n-avea cine să-i sorcovească la doișpe noaptea, că se cere o cuconiță și eu fiind singura de sexul meu, sorcova era musai la mine. Am zis: „Da, sigur, asta-i floare la ureche!” Habar nu aveam că nu era o treabă atât de ușoară să găsești o sorcovă. Am luat la rând toate librăriile și florăriile, dar nimeni nu avea așa ceva de vânzare, ba încă am mai avut parte și de priviri ciudate și de întrebări indiscrete: „Vreți să vă duceți cu sorcova, de acum?” „Ei, nu, eu sunt deja dusă, dar mai trebuie să-i conving și pe alții.” Am întrebat toate cunoștințele dacă n-au vreo sorcovă pe-acasă, și nu vreau să mă gândesc ce-o fi fost în mintea lor, dar răspunsul a fost tot negativ.
Până la urmă, prin lanțul slăbiciunilor (mulțumesc, Coca Vali Badea!), am găsit și sorcova aia. Dar pentru asta a trebuit să se aplice teoria evenimentelor simultane, adică eu să mă duc la coafor, să mă vait, să mă jelesc, să cerșesc, o doamnă educatoare să meargă și ea, în timp util, la același coafor, coafeza să se vaite, să se jelească, să cerșească, apoi să mă informeze și uite așa, în ultima clipă înainte de plecarea la Urziceni, aveam să merg la o grădiniță, unde mult râvnita sorcovă mă aștepta pe masa unui domn administrator. Dând ocol clădirii, împreună cu Ionuț-Daniel Țucă, prietenul epigramist care s-a oferit să meargă cu mine, lăsându-i în mașină pe Ananie Gagniuc, Ion Ruse și Leonte Năstase, am dat peste o pojghiță de gheață formată probabil prin înghețarea câtorva picături scurse de la streașină (din câtă suprafață era acolo, fix pe aia care nu ocupa mai mult de câțiva centimetri pătrați a trebuit să dau eu!), și mi s-a dus piciorul sub mine, am îngenunchiat în fața lui Țucă (și n-am avut de ce să m-apuc, vorba lui Florin Rotaru), m-am sprijinit pe o mână, în fine... mi-am avariat patru din cele cinci degete de la dreapta, genunchiul, ciorapii, dar măcar mi-a rămas glezna întreagă. Întorcându-mă victorioasă cu sorcova în mâna validă, le-am povestit prietenilor pățania, am mai făcut un popas la farmacie, să-mi iau plasturi, la ciorăpărie, să-mi iau ciorapi etc.
Distracția a început abia după ce Ionuț a pornit mașina, când toți cinci am început să facem haz pe seama întâmplării, că doar umoriștii râd și când e de plâns. De fapt, Ionuț a dat tonul cu o epigramă, făcută în minte, în timp ce conducea, pe care eu am notat-o repede în carnețel, să nu se piardă. Apoi, fiecare a venit cu câte o idee, cu corecturile de rigoare, astfel că am scos trei catrene, treabă colectivă (sau de colectiv) a unor CUCi năuci plecați cu sorcova. Iată ce a ieșit:
Cu sorcova am fost plecată
Și peste procuror am dat.
Și, de emoție, îndată,
În față i-am îngenunchiat.
FLD
(Procurorul este Ionuț, pentru cine nu știe)
În sala asta de poveste,
Eu cred că Loredana este
Femeia cea mai minunată
Și cea mai bine bandajată.
IDȚ
Când a alunecat bambina
Pe derdeluș, ca vai de ea,
S-a dus cu draga Florentina
Pe copcă aventura mea.
IDȚ
Și, dacă tot eram o femeie căzută, lui Leonte i-a venit ideea unei epigrame, pe care am ticluit-o cu toții:
Recent Gagniuc m-a abordat,
Așa cum el socoate,
Cu el să intru în păcat.
Păcat că nu mai poate!
FLD & company
E, luați aminte, câte nu pate omul de la o sorcovă! În noaptea de „Revelion” (al umoriștilor, desigur), m-am folosit de ea, i-am sorcovit pe cei prezenți și mi-am scos și eu banii pe ciorapi și de plasturi. A meritat, nu?
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 09 decembrie 2019
![]()
