Mitru Ciocea, un om-poezie
Ne întâmpină, ca de obicei, zâmbitor, „sprijinindu-se” în baston, dar îmi lasă impresia că bastonul e numai o fiță. O fiță de fost oier, de fapt, îl și ține ca pe o bâtă, sprijinindu-se formal în ea. „Șase mii de oi și treizeci de ciobani. Toți oameni de treabă.”
Îi ceruse lui Florin o cinzeacă. Porția zilnică. Apoi ne face obișnuita-i urare: „Să trăiți cât mine! Dar numai cu Dumnezeu! Fără El nu se poate!”
- Cât ați băut?
- Eeee, nu mai beau ca altădată!
- Altădată cum era?
- Umblam cu bidonul de 30 de litri după mine. Se legăna șareta.
- Și calul, nu se supăra dacă vă mirosea a băutură?
- Nuuu, ce cal bun! Uite-așa se învârtea cu șareta și mă aștepta oricât.
La nea Mitru toate erau bune: și calul, și ciobanii și viața pe care a dus-o. „Frumusețea e în ochii celui care privește.” Poate și bunătatea. Și poate acesta e secretul anilor lui înaintați (are 92, îi împlinește curând, el zice 93) și al vieții frumoase. „Ce viață fericită am avut!” Rar se întâmplă să auzi un om la anii lui făcând cu atâta convingere declarația de fericire.
- În război ați fost?
- Nu, eram prea mic, 16 ani. Da' m-am dus cu oile la Galați. Ce i-am mai alimentat pe ruși!
...
„Eu nu-i înțeleg p-ăștia când se vaită de bani! Bani am avut mereu, brânza se vindea, lâna era aur, nu alta, piei pentru cojoace, tot ce vrei... Cum, mă, să te vaiți de bani? Vaită-te de sănătate! Sănătos am fost, tun! Și am trăit până la anii ăștia fiindcă n-am luat medicamente. O singură dată am stat în spital, când s-a spart gheța pe Dunăre și-am căzut în apă până la brâu. M-au ținut în spital vreo trei săptămâni, nu'ș ce mi-au făcut pe-acolo, da' atât mi-a fost. O pastilă n-am luat! Dacă luam medicamente, nu mai eram acum.”
- V-ar plăcea să mai aveți 50 de ani?
- 50? Da'60, da'și 70! Doamne, cum mi-ar mai plăcea!
- Haideți cu noi la Dunăre! Veniți?
- Aoleu, nu zice, nu zice de două ori!
L-am lăsat făcându-se că se sprijină-n bâtă, privind în urma noastră. Ne-a făcut semn din mână, nu înainte de-a ne mai ura o dată: „S-ajungeți la anii mei! Da' numai cu Dumnezeu, fără El nu se poate!”
Maltezi, Slobozia, 18 iulie 2020
