En garde! Cu oiștea-n gard! (6)
Iar acum mă adresez muritorilor. Azi, la biserică, în timp ce mă ventilam cu un evantai, o cuvioasă mi-a făcut semn de interdicție și mi-a spus că nu e voie cu evantaiul, că Îl alung pe Duhul Sfânt. Cu evantaiul NU la biserică, doar la teatru! Am tras aer în piept, am dat ochii peste cap, zâmbind cam forțat și am încercat să nu-mi stric starea de rugăciune. Nici pe a mea, nici pe a evlavioasei speriată de evantaiul meu. I-aș fi spus să nu se teamă, că nu Îl alung și de la ea, ci doar de la mine, dar am tăcut, căci nu îmi e deloc la îndemână să vorbesc peste preot, atunci când slujește.
Da, am câte un evantai în fiecare geantă, ba încă și acasă și la serviciu, la îndemână. Da, îmi „fac aer” cu evantaiul atunci când îmi este cald, pentru că nu consider elegant să o fac cu papucul, cu poalele rochiei sau cu șervețelul în care mi-am suflat nasul. Nici să las transpirația să-mi curgă pe mine.
Dar nu, nu am folosit niciodată evantaiul din cochetărie sau ca pe o „fiță de teatru”.
Cât despre Sfântul Duh, nu mi-am imaginat niciodată, dar niciodată, că Acesta ar fi vreo entitate moleșită, vreo muscă, vreo albină sau vreun țânțar, care poate fi atât de ușor alungat cu un evantai. Știu că S-a arătat cândva în chip de porumbel, dar nici porumbelul acela nu s-ar fi speriat de un evantai. Cred însă că Duhul Sfânt poate fi alungat prin toate răutățile oamenilor, prin crime, prin tulburarea aproapelui, prin hulă, prin necredință și multe altele. Eu însămi de câte ori nu-L voi fi alungat într-un mod sau altul! Dar nu în felul acesta!
Odată, un preot mi-a mulțumit pentru că îl ajutasem să se răcorească în timpul unui Maslu, când erau 40 de grade și mă gândeam cum ar trebui să-i fie cu atâtea haine pe el, în timp ce noi, enoriașii eram îmbărcați cât se poate de subțire. Mă aeriseam, dar făceam în așa fel încât fluxul de aer să meargă mai mult către el. O slabă consolare. Dar omul acela mi-a înțeles buna intenție și mi-a mulțumit. Însă, de bună seamă, lipsise de la lecția despre Duhul Sfânt.
De cele mai multe ori, ignoranța mă înfurie, alteori mă întristează profund, prea rar mă lasă indiferentă. Indicația de astăzi, cu evantaiul doar la teatru, nu în biserică, mi-a jignit de-a dreptul inteligența (aia câtă e), bunul simț (ăla cât este) și lecturile (alea câte sunt). Nu mă consider vreo știută în toate domeniile, dar nu accept sfaturi decât de la specialiști. Le accept și în cazul de față. Dar numai de la teologi cu diplomă și preoți hirotoniți, nu de la babe aspirante la Tronul Episcopal!
Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 22 mai 2022