Cronică de stână (20)
Duminică, 22 ianuarie 2023, 21:09
La Maltezi, la Florin C., cu Tache, Dobre și Bunoaica. Frumos, senzația de libertate și de împreună-ființare. Mâncat, băut (eu – doar cafea și suc), foc de tabără, un foc orizontal mai mult decât vertical, doi vălătuci de ciulini care l-au mai animat, plimbare prin livadă, admirat crengile uscate care-și așteaptă înverzirea la primăvară, poezie mai puțină, dar poezia vieții! Câini, viței proaspăt fătați, cel mai mic de trei zile, pe care Florin cu mâna lui l-a hrănit cu lapte din biberon (o sticlă de doi litri). Ăla mic tot cădea, lăsați-mă să stau jos, că de-abia mă țin pe picioare, Alexandru îl ridica și Florin îi îndesa iar tetina. Tre’ să mănânci, slăbătură, ca să trăiești! Vaci, oi, Florin mi-a prezentat-o și pe grizonata Lori (vaca „mea”, cum ar veni), pe care văcarii (când mai erau și d-ăștia la stână), o invitau la muls cu vorbe deocheate. Câini, mulți câini, generații mai noi și super-drăgălașe, parcă mai bine hrăniți de când copiii au preluat afacerea. Pisici – multe și ele, dar majoritatea închise ori împiedicându-se printre picioarele vacilor în grajd, dar și două mai răsfățate, printre care spectaculosul Nevermore.
În rest, amintiri, conversații telefonice cu prieteni dragi (Ică, boierul de capitală, Teoharie și Elias, aflat, cică, la capătul lumii, la Maia, colea), dor de cei plecați, Mariane Ștefane, de ce plecași, prietene?! Vise/ visuri/ proiecte ce vor rămâne așa, ori să te ții de ne-o apuca, invocarea talentului național Valeriu… Și, peste toate, o liniște, un sentiment de normalitate, printre oameni nu tocmai normali, de apartenență, de înălțare, de ce-o mai fi. Helis, ori Poeți de Maltezi, zi-le cum vrei. O frăție aproape de cruce, crucea scrisului care ne bântuie.
PS: După ce am mâncat cu poftă din tochitura de vită oferită de Florin, am aflat că mama vițelului murise la naștere. Eh, să fie primit!
