Eveniment cultural de interes național pentru promovarea artei și culturii organizat sub egida UARF
Am revenit astăzi cu film la Clubul Seniorilor „Răsărit în apus” unde mai fusesem în 9 februarie, anul acesta, când prezentasem filmul documentar „Carol I – un destin pentru România”, regizat de regretatul Sergiu Nicolaescu. Atunci, câteva persoane, nu puține, își exprimaseră încântarea și totodată dorința ca astfel de momente să se repete. Cu unii dintre ei mă mai întâlneam în diverse locuri și primeam întrebarea: „La noi, când mai veniți?” Astăzi a fost ziua.
Împreună cu managerul Bibliotecii Județene Ialomița, doamna Elena Balog, sub egida și cu sprijinul Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România – UARF – am prezentat filmul „Casa din vis”, realizat de regizorul Ioan Cărmăzan (președintele UARF), după nuvela „Ningea în Bărăgan” de Fănuș Neagu. La sugestia domnului Cărmăzan, am făcut și o rememorare a vieții și mai ales operei scriitorului Fănuș Neagu, concretizată într-o prezentare power point de 4 minute. Le-am spus celor prezenți ceea ce domnul regizor mi-a zis o dată (confirmând și presupunerea mea), că filmele cele mai reușite și care rămân pentru multă vreme sunt cele realizate după opere literare.
Este și cazul filmului domniei sale – „Casa din vis” – pe care îl văzusem într-un cinematograf din București chiar în anul lansării: 1992. Reținusem că mi-a plăcut și mai păstram în memorie câteva imagini și o senzație apăsătoare, aspră, cu gust de pelin, cum se întâmplă să fie și viața uneori. Azi, după 32 de ani, l-am revăzut și am avut aceeași încântare de a urmări un film de artă, în ciuda realismului său tragic. Spre bucuria mea, filmul i-a impresionat și pe cei prezenți, atât prin subiectul său, prin modul de transpunere cinematografic, cât și prin distribuția magistrală.
După vizionarea filmului, am organizat o tombolă la care am oferit cărți și reviste literare câștigătorilor. Ideea mi-a venit tot după ce primisem un feedback legat de cărțile pe care le lăsasem data trecută la Club, aflând că acei care le împrumutau erau rugați să le aducă repede înapoi, să poată fi citite și de alții. Știu că asta pare ruptă dintr-un alt film, dar este realitatea și e bine că este așa. Câtă vreme mai există iubitori de artă (fie ea literatură, cinematografie, muzică etc.), încă ne mai putem făuri case în vis. Dacă pentru copilul din film, casa din vis era construită din sticlă, prin care pătrundea multă lumină, pentru alții dintre noi, casa din vis poate fi realizată din cărți ori din ecrane cinematografice, prin care pătrunde o altfel de lumină.
Mulțumiri tuturor pentru suport și prezență!
Florentina Loredana Dalian
Slobozia, 25 iunie 2024
