Ne-am împotmolit visele-n iarnă
și de-atâta înstrăinare
au degerat ghioceii sub zăpadă;
să mai tragem o dușcă, să ne dezghețăm,
să uităm măcar o zi
că am fi putut fi fericiți o viață!
Ne-am dat fericirea la schimb pe tăcere
și-acum ne-ntrebăm când oare
vom avea și noi dreptul
la un dram de iubire,
măcar cât o lacrimă de ceară.
Fiți sobrii, tovarăși!
dați-o-n bălării de iubire,
băgați-vă iluziile undeva
și construiți mai departe ziduri!
Omenirea are nevoie de ziduri,
cât mai multe ziduri,
în spatele cărora să ne ascundem
cu tot cu paradisul pierdut...
Slobozia, 30 ianuarie 2016