Uneori se-ntâmplă, într-o banală zi de joi,
cineva să-ți deschidă ușa,
pe nepregătite,
aducând răcoarea de-afară
și soarele-n priviri;
cărând într-o geantă anotimpurile,
niște rime imperfecte și alte mărunțișuri.
se-așază într-o postură incomodă,
îți deschide fișierul cu poezii, citește
apoi se declară mulțumit
printr-o mișcare scurtă din cap;
câteva observații fugare
- vezi c-ai încurcat timpurile -
da, știu, veșnica mea problemă,
cu timpul și timpurile.
mai răsfoiește două pagini de carte,
bea ceai sau cafea, nu contează,
apoi dispare cu-o piruetă
prin albul zăpezii topită pe jumătate,
sub soarele-acesta în lumina căruia
toate nimicurile vieții par mai frumoase.
Slobozia, 28 ianuarie 2016