S-au dus, dragă M, anii mirărilor noastre,
ai revoltelor tinereții, ai entuziasmelor
când umblam fără griji
pe Calea Victoriei, pe Magheru...
ce lume frumoasă ne construiam
în cenușiul acelor zile,
ce importante păream în speranțele noastre!
râdeam atât de mult
chiar și de lucrurile care ar fi trebuit
să ne doară,
nici nu mai conta că, uneori,
când ne întorceam de la facultate,
găseam cantina închisă -
ne hrăneam cu iluzii -
nici nu conta că renunțam la masa de seară
ca să mergem la teatru,
că n-aveam bani de țigări, ori timp
de aprofundat materiile alea imposibile;
eram atât de tineri cu toții,
atât de creduli, cu lumini în priviri!
împărțeam totul: mâncarea, cafeaua,
tristețile, bucuria,
n-aveam noțiunea de prietenie, dar o trăiam
real și intens, fără să ne dăm seama;
s-au dus, dragă M, anii mirărilor noastre,
au rămas amintirile pe care le disecăm
fiecare în colțul său de lume,
de parcă nu în viața aceasta
s-ar fi petrecut.
Slobozia, 11 februarie 2016