Veneția - Piața San Marco; plimbare cu vaporetto
Nu știu ce l-a determinat pe marele poet Mihai Eminescu să afirme la vremea sa că „S-a stins viața falnicei Veneții/ N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri”... M-am dus să văd dacă-i așa ori nu, însă, neavând termen de comparație (căci n-o mai văzusem și altădată), n-am putut spune diferența.
Atâta doar că Piața San Marco, celebră prin prezența porumbeilor mulți și peste tot, nu mai era chiar așa de populată cu aceste păsări care fac deliciul vizitatorilor. Or fi intrat și ei în pandemie. Ori poate, dată fiind lipsa oamenilor o vreme, și-or fi luat și ei zborul către locuri mai populate. Erau câțiva porumbei rătăciți, ciugulind ce găseau și ei pe-acolo. Ba chiar și pescăruși.
Veneția e pitorească, desigur, are farmecul ei special. E de mers acolo, dar nu mi-ar plăcea să locuiesc, cu atâta apă în jur. Cât am mers pe jos, până în Piață, am admirat hainele sale terestre, dar și gondolele circulând pe canale, conduse de gondolieri ai zilelor noastre și arătând tot așa. Apoi, cu vaporetto - „mersul pe ape”. Ape verzui, întunecate, așa cum mi le imaginam. Clădiri cu patina timpului întipărită, multiple mijloace de deplasare „acvatice” - toate vorbind despre măreția de odinioară, pe când Republica Veneția era cea mai mare putere navală a Europei.
Păcat că n-a mai fost timp de vizitarea Insulei Murano (pe care o aveam în plan), cu minunăția de sticlă celebră în lume. Mi s-a spus că și Insula Burano este exotică și merită vizitată. Altă dată, poate... Acolo e de mers, de văzut și de simțit, nu prea e de povestit. Imaginile vorbesc de la sine. Desigur, sunt și obiective de vizitat, asta în cazul în care îți aloci măcar două zile acestei vizite.
Noi ne-am întors la Firenze, dar nu la artistul Filippo, ci la... Paganini (ăsta e numele hotelului). Oricum, e plină de artiști Florența asta!
Florentina Loredana Dalian
Veneția, Florența, 20 august/ Slobozia, 01 septembrie 2021
