Florența - Galeria Uffizi
Galeria Uffizi (Galleria degli Uffizi) este cel mai cunoscut muzeu din centrul istoric al Florenței, găzduită de un palat impunător și conținând o impresionantă colecție de pictură renascentistă, dar și o colecție de statui din timpul Imperiului Roman (artă romană). În trecut, clădirea a fost locul birourilor magistraților florentini (uffizi = oficii). Timp de patru ore ne-am delectat cu arta unor pictori celebri, printre care: Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti, Botticeli, Rembrandt, Rubens, Van Dyck, Albrecht Durer, Tiziano, Caravaggio, Rafael și alții.
Din ce am putut constata, mai bine de jumătate din exponate au tematică religioasă, iar temele cele mai frecvente care au oferit inspirația pictorilor sunt Adorația Magilorși Bunavestire. Numai Boticelli se pare că a pictat cinci tablouri cu tema „Adorația Magilor”, dintre care cel mai renumit se află în Galeria Uffizi. Dar tot de la el există și „Nașterea lui Venus” și celebra „Primavera” (având-o ca personaj central tot pe Venus). „Bunavestire” i-a inspirat, de asemenea, pe toți marii artiști ai renașterii italiene, inclusiv pe Leonardo da Vinci (a cărui pictură se află, de asemenea, la Uffizi și, din ce am citit, am aflat că inițial i-a fost atribuită lui Ghirlandaio, dar ulterior s-a constatat că este o operă de tinerețe a lui da Vinci). Michelangelo este prezent și cu „Sfânta Familie”, iar printre picturile nesfinte îl aflăm și pe „Bachus” al lui Caravaggio. Dintre picturile celebre, să mai spunem de „Venus din Urbino” a lui Tiziano și „Madona cu sticletele” de Rafael. Am remarcat, de asemenea, unele picturi (nu puține) în care Fecioara Maria (Madona) este reprezentată împreună cu Iisus mic, alături de Sfântul Ioan Botezătorul copil. Statuile sunt, și ele, impresionante, atât prin limpezimea detaliilor, cât și prin expresivitate. Dar nu se poate povesti, trebuie văzut. Și cinci și șase ore tot ai avea ce să privești în mult-vizitata Galerie Uffizi. Sper ca selecția de fotografii să ajute cât de cât la o palidă reprezentare a ceea ce înseamnă această galerie.
Încărcați de atâta frumusețe adunată într-un singur loc, am părăsit Florența, dar n-a fost atât de ușor, întrucât autobuzul FlixBus la care aveam bilet a avut o întârziere de... trei ore! Oricât am încercat să convingem un alt șofer de la aceeași companie să ne ia, ne loveam de fiecare dată de un refuz. Explicația ne-a dat-o unul dintre ei: că asigurarea noastră era pe autobuzul acela întârziat și nimeni nu își asuma riscul să te ia fără asigurare, în caz de accident. Dacă întrebam ce se întâmplă cu autobuzul nostru, răspunsul venea ca în Caragiale: „E ritardato!” Mă, asta am înțeles, că sunteți retardați, zi-mi ceva ce nu știu! Glumesc! Eu sunt adepta respectării regulilor și, chiar dacă nu mi-a convenit că ne-am returnat la Roma abia la ora două din noapte (ritardo anche noi), am apreciat corectitudinea, din punctul lor de vedere. Și a propos de reguli: în toate spațiile închise era impusă cu strictețe purtarea măștii, ba încă și la Veneția pe vaporetto, chiar dacă stăteai pe puntea exterioară. Ți se atrăgea atenția inclusiv dacă nu aveai masca pusă corespunzător (peste nas). Se vede că pandemia i-a cam durut.
Am ajuns, așadar, târziu în noapte, dar a doua zi era musai să mai vedem câte ceva din Roma. Taxiul care ne-a dus era o Dacia Logan. Și uite așa, dacii și romanii s-au întâlnit din nou.
Florentina Loredana Dalian
Florența, Roma, 21 august/ Slobozia, 01 septembrie 2021
