Tăcerea din parc
spulberatăde suava desprindere a frunzei
vestind, prea devreme, preatârziul;
tăcerea dintre noi netulburată
de nimic, nici măcar
de gândurile care umblă mute prin eter,
stinghere, uitate, ale nimănui.
O carte virtuală își deschide paginile
ca o zbatere de aripi, ca un pescăruș –
simbol al frumuseții străine-
plutind deasupra unei mări de culoare incertă,
cu valuri înalte, ce mătură tot,
și cartea și zborul și tăcerea și
spațiul dintre cuvinte și nonculorile.
FLD
Slobozia, 17 august 2023